Definiţii in medicina dentară

Odontologia

Este partea din medicina dentară care se ocupă cu diagnosticarea, prevenirea şi tratamentul bolilor aparatului dento-maxilar, în principal ale dinţilor.
Aparatul dento-maxilar cuprinde dinţii, gingiile, oasele maxilare, mucoasa orală, amigdalele, articulaţiile temporo-mandibulare, glandele salivare mari şi mici şi structurile anatomice implicate în masticaţie.
Cariile dentare fără deschiderea camerei pulpare sunt îndepărtate sub anestezie şi cavitatea obţinută este obturată cu un material de culoarea dintelui(popular denumite plombe) sau cu o incrustaţie (lucrare care se realizează de către tehincian).
Anumite poziţionări inestetice ale dinţilor pot fi mascate cu o obturaţie coronară, o incrustaţie sau o faţetă.

Profilaxia dentară

Este partea de medicină dentară care se ocupă cu prevenirea apariţiei bolilor dentare prin consulturi periodice, îndepărtarea plăcii bacteriene şi a tartrului, fluorizări profesionale şi oprirea în evoluţie a cariilor incipiente ( fără cavitate ).
Detartrajul se face cu ajutorul aparatului de detartraj sonic şi manual. Se completează cu periaj profesional şi dacă este necesar fluorizare.
Tartrul poate favoriza sau chiar determina apariţia gingivitei sau a bolii parodontale. Îndepartarea tartrului(sau pietrei) nu atacă integritatea smalţului (duritatea lui este echivalenta cu 9-10 unităţi Brinell sau cu duritatea diamantului).

Albirea dinţilor

Albirea dinţilor vitali se face cu substanţe ce determină îndepărtarea culorii galbene din dinţi. Rezultatele au caracter temporar şi trebuiesc refăcute la un interval de 8-12 luni. După albire este obligatorie fluorizarea dinţilor. Acesta metodă de tratament se poate efectua doar după îndepartarea tuturor proceselor carioase şi pe dinţi mineralizaţi corect. Menţinerea se face evitând consumul sucurilor colorate artificial şi sau acidulate.
Metoda constă în realizarea unor gutiere pentru albit în care se pune gelul de albire timp de câteva ore, eventual seara la culcare, timp de 5 zile până la 2 săptămâni. În acest interval pacientul se prezintă la controale la medic pentru a se putea observa evoluţia.
Albirea devitală se poate efectua pe dinţii ce s-au colorat în urma unor tratamente stomatologice. Se realizează în cabinet prin plasarea în interiorul dintelui a unei substanţe de albire. Pacientul apoi aşteaptă o perioadă de o săptămână până la o lună modificarea de culoare.

Endodonţia

Este partea de medicină dentară care se ocupă cu tratamentul sistemului de canale din dinte şi obturarea cel puţin a canalelor principale. Această specialitate reprezintă baza stomatologiei restaurative, deoarece vindecă dintele prin interior.
Fiecare dinte prezintă, în mod normal, pe interior pulpa dentară ( în camera pulpară şi sistemul canalar) ce conţine vase de sânge, nervi si ţesut similar cu cel ce se găseşte inclusiv sub piele. În momentul în care bacteriile ajung la acest nivel fie printr-o carie adâncă, o rupere a unei bucăţi mari de dinte (fractură dentară) sau secundar bolii parodontale, se produce inflamaţie, distrugerea pulpei şi acumulare de puroi. Această stare determină de multe ori dureri insuportabile, deşi poate trece şi neobservată; poate să acumuleze puroi şi să determine boli de focar la distanţă ( sinuzite, endocardite, meningite, septicemie).

Parodontologia

Este partea de medicină dentară care se ocupă cu tratamentul bolilor ce apar la ţesuturile de susţinere ale dinţilor denumite generic parodonţiu sau popular gingie şi osul din jurul dinţilor. Tehnicile de lucru constau în detartraje şi periaje profesionale, chiuretaj în câmp închis sau în câmp deschis completate de tratamente medicamentoase sau naturiste.

Chirurgia dento-alveolară

Este partea de medicină dentară care se ocupă cu rezecţii apicale, extracţii dentare, alungiri de maxilare, reduceri de fracturi, plasare de implanturi, chiuretaje în câmp deschis sau închis, adiţii de os, modelări de os.

Implantologia

Este partea de medicină dentară care se ocupă cu realizarea unor proteze( coroniţe, punti dentare, supraproteze) cu suport direct osos. Pentru aceasta se folosesc implanturi, cel mai frecvent tip şurub pentru a realiza o fixare osoasă cât mai bună, pe o suprafaţă cât mai mare posibil, îndepărtând minimul de os necesar. Pe implanturi se ataşează partea ce mimează o coroană de dinte şlefuit pentru protetică, pe care se confecţionează o coroniţă, o punte sau o supraproteză.

Protetica

Se ocupă cu refacerea funcţiilor aparatului stomatognat prin protezarea cu proteze fixe (coroniţe, punti dentare fixe), semimobile (proteze scheletate, supraproteze) şi proteze mobile. Scopul final este de a reda sau de a oferi pacienţilor echilibrul funcţional, estetic şi psihic.

Estetica dentară

Presupune o serie de tratamente stomatologice din arii diferite(albire, chirurgie, implantologie, parodontologie, protetică, odontoterapie, ortodonţie) având ca scop final îmbunătăţirea aspectului dinţilor, gingiilor, oaselor maxilare şi buzelor.

Ortodonţia

Este indicată atât în vederea corectării tulburărilor funcţionale cât şi a celor estetice. În general aceasta presupune aplicarea pe dinţi a unor dispozitive metalice sau ceramice, de care se ataşeaza nişte arcuri ce treptat aduc dinţii în poziţia lor normală, pe arcada şi astfel, în timp, probleme ca dinţi înghesuiţi sau incorect aliniaţi, dinţi înclinaţi, maxilare mici sau prea mari,  pot fi rezolvate prin aceasta metodă. La copii se poate modifica volumul arcadelor şi poziţia dinţilor folosind aparate mobile, atractiv colorate pentru a fi plăcute.

Pedodontia

Este partea de medicină dentară care se ocupă cu problemele aparute la copii intre 0 si 24 de ani sau până apar toţi dinţii definitivi pe arcadă

Psihologia

Este ştiinţa care studiază comportamentul uman, inclusiv funcţiunile psihice şi procesele mentale ca inteligenţa, memoria, percepţia, precum şi experienţele interioare şi subiective cum sunt sentimentele, speranţele şi motivarea, procese fie conştiente, fie inconştiente.

Psiho-somatica

Este o sub-ramură a psihologiei medicale, care pune în cadrul patologiei, problema unităţii dintre psihic şi somatic concepţie care înseamnă, în primul rînd, o revalorizare a personalităţii bolnavului şi a importanţei componentei psihice în cadrul bolilor.
Este o ştiinţă cu adînci rădăcini în istorie. Platon, în celebrele lui dialoguri Charmides, spunea despre medicina stramoşilor noştri că: „nu trebuie să încerci a vindeca ochii fără să vindeci capul şi nici capul fără trup, la fel nici trupul fără de suflet….căci,toate se trag din suflet, atît cele rele cît şi cele bune ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi, revăsîndu-se din suflet, aşa cum se răsfrîng de la cap asupra ochiului.”